SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication) este un conglomerat bancar fondat sub umbrela unei cooperative belgiene, fondată în 1973 de 239 de bănci din 15 țări. În trecut, Swift a rezistat apelurilor de a impune interdicții anumitor țări, descriindu-se ca fiind o instituție neutră.
Clubul bancar are sediul la La Hulpe, lângă Bruxelles.
În calitate de societate de tip cooperativă conform legislației belgiene, SWIFT este deținută de instituțiile financiare membre.
Băncile fondatoare s-au reunit pentru a rezolva o problemă comună: cum să poată transfera bani mai ușor între băncile din țări diferite, plăți de asemenea făcute în monede diferite.
Invazia recentă a Ucrainei de către Rusia a intensificat presiunea pentru sancţiuni economice mai dure asupra Moscovei, inclusiv posibila excludere a ţării din sistemul SWIFT. Deocamdată, Uniunea Europeană a aprobat sancțiuni „masive” împotriva Rusiei fără a ajunge însă până la a exclude țara din sistemul Swift.
De ce era nevoie de SWIFT?
În anii 1960, la Citibank Londra, ordinele de plată erau scrise de mână sau bătute la mașină pe un formular care apoi se împăturea, se punea într-un recipient și apoi se trimitea prin intermediul unui tub vidat la departamentul de autorizare/confirmare, situat la etajul de deasupra.
După o dimineață deosebit de încărcată, personalul din sala de operațiuni s-a trezit fără confirmarea necesară unor tranzacții. Un membru al personalului a mers la etajul doi pentru a vedea ce se întâmplase acolo și de ce nu mai vin aprobările.
Ce se întâmplase? Tubul de vid dintre cele două etaje se blocase, iar hârtiile rămâneau acolo. A fost nevoie de un om de serviciu care, cu ajutorul unei mături a deblocat tubul și astfel a fost restabilită procesarea plăților în întreaga Europă în acea zi. (Sursa)
Era clar că lucrurile trebuiau să avanseze, mai ales că anii ’70 au însemnat o explozie a comerțului mondial și a tranzacțiilor între state.
Toate băncile care au activitate internațională sunt membre acum în rețeaua SWIFT, iar fără codurile SWIFT, procesul de transfer al banilor ar fi mult mai lent, ineficient și chiar riscant.
Transferul SWIFT este o tranzacție financiară între două bănci din țări diferite. Banii nu sunt trimiși fizic, ci virtual, în baza unui mesaj transmis de o bancă către o alta. Astfel poți trimite bani oriunde în lume, în monede diferite.
De exemplu, dacă vrei să transferi bani unui prieten din Australia, este suficient să știi contul și banca acestuia. În baza acestor informații, banca ta va transmite un mesaj băncii lui, care imediat ce îl recepționează, debitează banii în contul prietenului tău.
Pare simplu, dar în spatele acestui sistem de mesagerie se află alte mecanisme prin care se face transferul real al fondurilor, gestionate de oameni. Iar asta înseamnă costuri adăugate și timp.
Într-un fel, SWIFT e pentru bănci ceea ce IBAN-ul este pentru noi. SWIFT identifică fiecare bancă, iar IBAN-ul identifică fiecare persoană fizică.
Toate băncile care sunt interconectate prin rețeaua SWIFT primesc un cod de identificare format din 8 sau 11 caractere. Este, dacă vreți, o adresa electronică la care băncile primesc mesaje pentru a face transferuri de bani. Asta înseamnă că atunci când trimiți bani în străinătate trebuie să știi codul SWIFT sau BIC, așa cum mai este numit, al băncii unde se face transferul.
Primele patru cifre ale codului SWIFT indică numele băncii, următoarele două reprezintă codul internațional al țării, iar ultimele, codul localității. În cazul în care codul are 11 caractere, ultimele dintre acestea reprezintă o anumită sucursală a băncii.
De notat că SWIFT nu facilitează transferul de fonduri, ci trimite ordine de plată, care trebuie decontate. Începând cu 2018, aproximativ jumătate din toate plățile transfrontaliere de mare valoare din întreaga lume au folosit rețeaua SWIFT.
În 2018, SWIFT a fost criticat pentru ineficiența sa, Financial Times scriind că transferurile „trec frecvent prin mai multe bănci înainte de a ajunge la destinație, ceea ce le face consumatoare de timp, costisitoare și lipsite de transparență”.
Rețeaua SWIFT este rulată din trei centre de date, situate în Statele Unite, Țările de Jos și Elveția. Aceste centre diseminează între ele informații în timp real. În cazul unei defecțiuni la unul dintre centrele de date, un altul preia traficul întregii rețele. SWIFT folosește cabluri de comunicații submarine pentru a-și transmite datele.
Der Spiegel scria în septembrie 2013 că Agenția Națională de Securitate (NSA) monitorizează pe scară largă tranzacțiile bancare prin SWIFT. NSA ar fi interceptat și chiar copiat date din rețeaua SWIFT, conform documentelor scurse de Edward Snowden.
Ce ar însemna excluderea pentru Rusia?
Excluderea Rusiei din reţeaua de telecomunicaţii bancare ar provoca grave întreruperi în economie şi ar restricţiona puternic accesul ţării pe pieţele financiare internaţionale.
Măsura ar îngreuna tranzacţiile de capital pentru firmele şi persoanele private, afectând semnificativ comercializarea petrolului şi gazului, care se bazează pe SWIFT pentru transferurile de fonduri. Ar restricţiona, de asemenea, capacitatea Rusiei de a investi sau a de a se împrumuta la distanţă.
Excluderea băncilor iraniene de la această reţea, în anul 2012, s-a soldat cu reducerea dramatică a exporturilor de petrol.
Instituţiile financiare din Rusia ar putea folosi alte canale, precum telefoane, servicii de mesagerie sau clasicul serviciu de e-mail ca alternative şi modalităţi de plată cu statele care nu au impus sancţiuni. Dar alternativele nu sunt la fel de eficiente şi sigure precum SWIFT şi ar putea atrage costuri majorate şi scăderi semnificative în volumul tranzacţiilor.
Rusia a dezvoltat o reţea proprie de comunicaţii interbancare numită SPFS. Sistemul, care sprijină aproximativ o cincime din totalul transferurilor de fonduri interne, nu ar putea face faţă volumului şi nu s-ar putea compara din punctul de vedere al eficienţei cu SWIFT.
De ce ezită UE?
Economia europeană este mult mai legată de Rusia comparativ cu economia SUA şi ar avea mult mai mult de pierdut dacă Moscova ar fi exclusă din sistemul SWIFT.
Datele oferite de Banca Reglementelor Internaţionale (Bank of International Settlements) atestă că băncile europene deţin aproape 30 de miliarde de dolari în fondurile de risc din Rusia.
UE este cel mai mare partener comercial al Rusiei. Aproape 37 % din importurile Rusiei proveneau din UE în 2020 şi aproape 38 la sută din exporturi sunt destinate statelor comunitare. UE se bazează serios pe energia livrată de Rusia, de unde importă mai mult de o treime din necesarul de gaz şi peste jumătate din cel de petrol.
SWIFT obligat la sancţiuni?
Societatea, bazată pe cooperarea mai multor bănci, se autodescrie ca fiind neutră din punct de vedere politic şi a făcut faţă până acum solicitărilor de a exclude anumite state din reţea. Cu toate acestea, SWIFT, care funcţionează pe baza legii belgiene, se supune regulilor belgiene şi comunitare, care pot include şi sancţiuni economice.
Gottfried Leibbrandt, fostul şef al SWIFT, declara în cadrul unui forum organizat de Financial Times în 2021 că, deşi reţeaua este tehnic independentă, Statele Unite beneficiază de puteri sporite în cazul sancţiunilor, în condiţiile în care peste 40% din plăţi se efectuează în dolari.
În trecut, Washingtonul a exclus ţări din sistemul SWIFT, inclusiv în 2018, când băncile iraniene au fost suspendate, după ce SUA s-a retras din Acordul Nuclear cu Iranul.
